Alb de Santorini

Santorini e insula cu cele mai multe contraste din Grecia, dar mai ales cu multe unicate: plaje cu nisip roşu sau negru, promenade pe lava împietrită a vulcanului, dar şi plimbări pe măgăruş pentru a coborâ cele peste 500 de trepte din capitala Fira pănă la ţărmul mării, ceea ce turiştii americani numesc: “once in a lifetime experience”.

Se mai spune că Santorini ar fi o parte a dispărutei Atlantide. Adevăr sau doar legendă, e cert că insula este in top 5 destinaţii turistice de văzut intr-o viaţă.

Când am ajuns în Santorini, am avut un şoc. Nu era prima insulă din Grecia pe care o vizitam şi citisem destule despre ea. Văzusem o grămadă de poze şi am avut mult timp  iluzia că ştiu la ce să mă aştept. Şi totuşi, când te apropii de port şi arunci o primă privire de pe puntea ferry-ului, simţi brusc cum frumuseţea din faţa ta te-a luat, culmea, pe nepregătite. 

     
Şi mai e ceva. După primele clipe 
de incântare, drama perfecţiunii care nu ramane nepedepsită începe sa-ţi dea timid, târcoale. Acea Caldera view pe care ai pus-o ca o condiţie obligatorie cand ai rezervat camera de hotel iţi rămâne in faţa ochilor ca o mărturie a paradoxului Santorini. Una dintre cele mai încântătoare destinaţii turistice din lume s-a născut prin dispariţia unei civilizaţii. Una din cele mai fotogenice privelişti de pe  planetă e rezultatul uneia dintre cele mai mari dezastre naturale din istoria omenirii: erupţia vulcanului care a transformat in cenuşă o civilizaţie întreagă în urma cu 3600 de ani. 30 de milioane de metri cubi de magmă au fost aruncate la peste 36 de km înălţime deasupra insulei. Pare imposibil, dar vulcanul a dat mereu semne de viaţă, in erupţii repetate, cea mai recentă fiind in 1950.

Şi dacă mai aveai nevoie de argumente ale unicităţii insulei, o plimbare prin oricare din oraşele turistice e de ajuns pentru a-ţi da sentimentul că o sa merite toţi banii cheltuiţi. Şi ai ce chetui. În plin sezon, Santorini e cea mai scumpă insulă a Greciei. Iar localnicii ştiu să facă comerţ: magazinele sunt deschise până spre ora 23 când vitrinele milimetric aranjate şi puternic luminate te ispitesc la fiecare pas. Iar tevernele din oraş sau de pe malul mării au program prelungit şi meniuri la intrare la care te îmbie un grec cu zâmbetul pănă la urechi, tânăr şi, mai ales, foarte prezentabil.

Orasele

Spre deosebire de alte insule ale Greciei, aşezările din Santorinii nu se întind de-alungul ţărmului. Sunt cocoţate ameţitor pe crestele abrupte ale insulei, la peste 300 de metri înălţime, ca un fel de Meteore cosmopolite.

Fira este capitala şi cel mai aglomerat dintre oraşe. Deşi nu are plaje,  este preferat pentru atmosfera şi viaţa de noapte activă, dar mai ales pentru priveliştea asupra vulcanului,”incendiară” la apus.

Fira se află la 10 km de cel mai important port, unde ajung toate ferry-urile şi vasele de croazieră, precum şi bărcile rapide. Ca să ajungi sus, trebuie să mergi pe o şosea cu serpentine extrem de strâmte pe care se înghesuie şi câte 2 autocare de 50 de persoane din ambele sensuri, unde şoferíi se strecoară într-un fel numai de ei ştiut.

In oras, străzile sunt foarte înguste, labirintice, multe sunt chiar pavate cu lavă neagră. Străduţele cu iz veneţian sunt pline de magazine cu bijuterii scumpe dar şi cu suveniruri pe care şi le poate permite oricine. În sezon mai ales si după ce se lasă seara, e bine să mergi în centru doar dacă nu te grăbeşti nicăieri. Mărfurile tradiţionale atrag multi turişti, mai ales magazinele cu îmbrăcăminte alba de in lucrate de mână.

Din Fira se ajunge cel mai simplu şi mai repede în orice parte a insulei, pentru că toate cursele locale ale autobuzelor au punct de plecare şi sosire din/în autogara Fira. Mijloacele de transport sunt foarte încăpătoare şi confortabile, costă între 1 şi 3 euro o călătorie în funcţie de destinaţie şi mai ales funcţionează după un orar fix respectat la minut.

Dacă vrei însă şi mai multă independenţă, centrele de închirieri maşini, scutere sau ATV-uri sunt mai dese ca gheretele cu îngheţată într-o zi toridă. Poţi închiria maşini şi cu 40 de euro pe zi sau poţi plăti 20 de euro pe zi pentru un Atv pentru 2 persoane.

Cine vrea să evite aglomeraţia şi caută un loc mai liniştit, în Oia trebuie să se cazeze. Aflat la 11km de Fira, în nordul insulei,  Ia cum îi spun

localnicii, este un oraş mai romantic şi mult mai fotogenic decât Capitala. Este renumit mai ales pentru apusurile fantastice de soare, pentru care cei ce stau în alte părti ale insulei plătesc mulţi euro în excursii şi tururi private.

Oia este locul în care tradiţia arhitecturală multicoloră a Greciei este cel mai bine  conservată: bisericuţe albe cu turle albastre, verande cu vedere la mare, străduţe pe care se merge doar pe jos. Strada principală este placată cu marmură alba pe care localnicii o spală cu şampon dimineaţa devreme.

Chiar dacă Oia a fost parţial distrus de cutremurul din 1956, tot ce s-a reconstruit a respectat până la detaliu aspectul dinaintea dezastrului.

Multe dintre clădiri sunt săpate în stâncă, pe trepte, chiar deasupra mării, mai ales apartamentele nupţiale pregătite pentru închiriere. Se spune că este una dintre cele mai scumpe zone imobiliare ale lumii, curtată de multe vedete internaţionale care şi-au cumpărat aici case de vacanţă. Cum se lasă seara, priveliştea coastei plină de casuţe cu piscine şi terase luminate devine un obiectiv turistic în sine.

Aidoma capitalei, Oia este lipsit de plajă. Pentru a ajunge la ţărmul mării, trebuie să cobori 300 de trepte până în micile porturi Ammoundi şi Armeni, de unde pleacă ambarcaţiuni în excursii către vulcan sau Thirassia , mica insulă din apropiere. Pentru bronz, poti alege plajele Baxedes şi Katharos, la care se ajunge doar cu un mijloc de trasport închiriat sau poţi lua autobuzul până în Fira de unde ai legături catre plajele mai populare.

Un mic sfat: dintr-un motiv inexplicabil, cursele locale nu respectă orarul din staţiile de autobuz, aşa că dacă vrei să fii sigur că o să apuci o cursă şi cât mai multe ore pe plajă, trebuie să te trezesti  cât mai devreme.

Oia este considerat un oraş al dragostei mai romantic decât Parisul, dacă iei în considerare căte apartamente şi vile pentru luna de miere sunt construite pe kilometru pătrat. Se spune că mulţi artişti s-au indrăgostit aici şi au rămas în Oia, mărturie fiind multe galerii de artă particulare care există în zonă.

Mai mult, există o legendă romantică ce pluteşte asupra insulei care spune că civilizaţia  dispărută a Atlantidei a lăsat aici spiritul zeiţei Acantar, sau "Perla albă a miresei" – divinitate protectoare a mireselor. Îmbrăcată in haine de perle, Acantar se ivea din valurile albastre ale mării şi dăruia miresei o perlă unică pentru a binecuvânta mirii şi a proteja astfel dragostea în cuplu. Cel puţin asta iţi vor spune mulţi dintre cei care au facut o afacere de familie din organizarea ceremoniilor nupţiale şi închirierea apartamentelor pentru luna de miere.

Plajele

Fiecare plajă din Santorini are farmecul şi calitaţile ei. În cele mai populare dintre ele-Perrisa ,Perivolos, Kamari si Akrotiri- se poate ajunge cu autobuzul din autogara Fira.

Deşi este cea mai specială dintre ele, plaja roşie de la Akrotiri nu este şi cea mai cautată de turişti, poate şi pentru faptul că este neamenajată. Cu excepţia umbrelelor şi a şezlongurilor, pe plajă nu se afla terase, restaurante si nici măcar chioşcuri pentru răcoritoare. Dar imaginile din jur te lasă fără suflare:  lava roşie care acoperă dealurile din imprejurimi, nisipul roşu şi negru de pe plaja în constrast cu albastrul limpede al mării.

Plaja cu nisip negru de la Perrisa este cea mai populara printre turişti. De-alungul ţărmului se intind taverne cu meniuri mediteraneene şi fructe de mare. Iar dacă mănânci la una dintre ele, primeşti gratis umbrela de soare si scaunul de plaja. Cine vrea sa prindă rasaritul pe plajă, poate rămâne peste  noapte în hotelurile din  Perissa  sau în camping, unul dintre cele 2 de pe insula, celalalt aflându-se in Fira.

La Aspri Paralia, plaja albă se poate ajunge doar cu barca din oricare celelalte plaje.

Pentru a vizita tot ce este de văzut în Santorini, este nevoie de cel putin o săptămână. Iar dacă primul gând cu care pleci de pe insulă este cum să faci să te intorci, atunci e sigur că  ai atins macar o parte din hightlights.

Cum ajungem in Santorini

In Santorini există aeroport la 5 km de Capitală , iar cursa de la Atena durează aproximativ 40 de minute.Vara, în plin sezon, aeroportul insulei are legături directe şi cu locaţii internaţionale.

Cei mai mulţi turişti preferă să ajungă în Santorini pe apă, cu ferry din Atena sau cu bărcile rapide. O astfel de călătorie durează între 5 şi 7 ore şi costă intre 30 si 60 de euro de persoană.

Statistici

Peste 50.000 de persoane vizitează Santorini în fiecare zi de vară.

Peste 16,5 milioane de turişti vizitează anual Grecia

16% din totalul salariaţilor Greciei lucrează în turism. Anual investitiile in turism se ridica la 40 milioane de euro.
Insulele Ciclade numară 39 de insule din care 24 sunt nelocuite

 

Nota: Text publicat in "Dupa Afaceri" -ZF 208

Medievalitate de miere.

Insula cavalerilor , a forturilor şi a istoriei zbuciumate, Malta nu este nicidecum rece şi sobră aşa cum ţi-ai imagina şi asta o spune chiar numele. Malta vine , se pare, de la "mielita", care înseamnă miere.  De culoarea mierii sunt şi rocile insulei, stâncile şlefuite de vânt şi apă ale plajelor şi cele mai multe clădiri construite din acelaşi calcar straniu. Amestec de stânci şi plaje, catedrale şi fortăreţe, grote şi lagune, Malta atrage anual peste 1.500.000 de vizitatori.

Primul lucru diferit cu care m-a întâmpinat Malta a fost aerul. M-a izbit imediat ce am coborât din avion. Deşi pământ european, insulele malteze au un iz mai degrabă oriental sau african, iar aerul care te intâmpină- o toropeala umedă, un fel de briză caldă şi plăcută- este primul semn.

 Apoi vine piatra gălbuie care stăpâneşte insula în toate formele posibile. Un calcar auriu care e prezent la fiecare pas, care emană căldură si reflectă lumina chiar şi atunci când nu e soare, de parcă ar fi o lampă naturală. Te surprind apoi cactuşii înalţi şi numeroşi precum plopii în Bărăgan. Fructele lor ca nişte cartofi roşii cu ţepi sunt comestibili, îi poţi lua direct de pe stradă, sau cumpăra din piaţă gata curăţaţi. Din aceleasi fructe se face şi un vin tradiţional care se vinde ca şi suvenir în sticle foarte mici.

 Oamenii sunt foarte prietenoşi si cu multă răbdare şi spun despre ei înşişi că se pot adapta la orice. Nici nu e de mirare, căci insula nu a avut niciodată o viaţă prea liniştită, poziţia ei strategică dintre 2 continente fiind deopotrivă binecuvantare şi blestem. Cucerită şi stăpânită de multe puteri, Malta e un amestec de influenţe turceşti, siciliene, arabe şi britanice care se simte mai ales în limba vorbită de localnici, imposibil de înţeles de către un european.

Statul maltez cuprinde şase insule: Malta , Gozo ,Comino,Filfla ,  si cele două insule gemene St Paul .Situată la jumatatea distanţei între Gozo şi Malta, Comino este locuită permanent doar de 3 oameni: un cuplu de hotelier, soţ şi soţie şi un poliţist care este înlocuit periodic. În schimb, insula este vizitată de o mulţime de turişti mai ales pentru scufundări sau surf , dar şi pentru  ‘Laguna albastră’, un golf cu apă turcoaz, extrem de curata şi de transparentă ca o uriaşă piscină naturală.

 Top 5 obiective turistice de vizitat

Când am întrebat gazdele la care stăteam cum ajung cel mai simplu în Capitală, mi-au răspuns foarte surprinsi: “cum? nu aţi fost ÎNCĂ în Valletta?”. Aproape că m-am simţit vinovată că sunt de 3 zile în Malta şi nu am ajuns în Capitală, iar după replica lor dojenitoare, mă întrebam dacă nu cumva am pierdut aceste zile degeaba.

Construită de Cavalerii Ioaniti, Valletta este un amestec atrăgător de fortareaţă, eleganţă barocă şi intimitate locală. Nici nu ştii ce anume te impresionează mai mult, dar cu siguranţa nu te aştepti să găseşti un oraş atât de diferit la fiecare metru pătrat şi foarte contrastant cu restul insulei. Dacă în restul aşezărilor, arhitectura caselor e mai mult orientală, care aduce a cartier turcesc, în Capitală se simte occidentul. Străzile strâmte sunt în pantă, cu case veneţiene multicolore şi obligatoriu cu balcoane la fiecare nivel, ca nişte adevarate logii. Ferestrele şi mai ales uşile par de colecţie, fiind ele însele nişte obiective turistice. Şi mai sunt şi pisicile. Deja un simbol al insulei, paşind tacticoase şi neinhibate pe străzi, pe la terase, sau zăcând prelungit la soare, siluetele negre ale felinelor în contrast cu piatra galbenă din oras sunt indelung pozate de turişti.

 

Pentru un călător de meserie, o catedrală nu mai oferă prea multe surprize. Dar edificiul St. John din Valletta este de-a dreptul revelator, chiar dacă exteriorul nu te impresionează deloc şi îl poţi igonora fără să ai vreun sentiment de vinovăţie. De cum intri în catedrală se întinde în faţa ta un pavaj de marmură pictată, format din criptele mormintelor Cavalerilor Ioaniţi. Drumul acesta straniu spre altar iţi dă şi mai multă sfială, de parcă mareţia edificiului nu ar fi fost îndeajuns să te copleşească. Şi ca totul să fie cu adevărat impresionant, două picturi ale lui Caravagio te ţintuiesc locului minute în şir.

Ca să vizitezi tot ce iţi propune Capitala, nu iţi ajunge o singură zi, dar distanţele sunt mici pe insula şi oriunde ai fi cazat, poţi ajunge în Valletta în mai puţin de o oră. Peste 32 de biserici şi catedrale, palate, forturi, fiecare cu povestea şi farmecul lor, te confiscă ore intregi. Nu-i de mirare că oraşul “La Valletta” a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Fereastra Albastră este pentru maltezi ceea ce este turnul Eifel pentru francezi. Nu poţi să te mândreşti că ai fost în Malta dacă nu ai măcar o poză la arcada ciudată de pe coasta Mediteranei din insula Gozo.

Stiintific, este o stanca erodată de apele mării de-alungul vremii.  Turistic, este unul din colţurile fabuloase ale coastei, căci natura a modelat-o cu o măestrie de arhitect. Iar malul stâncos care duce la fereastră, puternic şi inegal găurit de sare, pare mai degrabă o bucată de sol de pe altă planetă.

Pentru a ajunge la Fereastra albastra trebuie să mergi în insula Gozo din apropierea Maltei. Poţi alege o excursie privată cu ghid şi cu transport pentru turul insulei, sau poţi lua un fel de rată acvatică, un mic ferry care are curse regulate între cele 2 insule. Tranferul nu dureaza mai mult de 25 de minute.

O altă atracţie turistică a insulei Gozo este Grota Albastră unde se petrece un fenomen spectaculos, numit "al mâinii albastre".  Localnicii iti vor povesti despre el ca un subiect de X-files, dar fenomenul nu este atât de marţian precum pare. Apele Mediteranei au acolo o culoare foarte puternică, un fel de albastru indigo  care  "colorează" în aceleaşi nuanţe orice lucru scufundat în apă.

Mdina sau Orasul Tăcerii este vechea capitală fortificată a insulei, lasată moştenire de cuceritorii arabi, normanzi şi aragonezi, un oraşel labirintic în care nu mai locuieşte nimeni, cu uşile şi ferestrele ferecate ca dupa o molimă.

Oricât ai petrece pe străzile pustii ale Mdinei vei simţi atmosfera apăsătoare a tăcerii. E o experienţă bizară, ca o mica excursie de senzaţii tari fără adrenalină. Singurele semne de viaţa sunt terasele şi resturantele, atelierele şi magazinele de suveniriruri.

Cine vine pentru plajă in Malta trebuie să se pregateasca pentru ţărmuri stâcoase, găurite sau, în cel mai bun caz, pietricele pe post de nisip. Există însă în fiecare staţiune plaje private cu nisip artificial, amenajate de hotelurile mai sofisticate. Apa este perfectă pentru scufundări sau snorkeling. Singura plaja cu nisip natural este Golden Bay, situată pe coasta de vest a Maltei la care se ajunge cu autobuzul din orice parte a insulei.

 În toate ghidurile turistice, pe primul loc al celor mai importante lucruri de văzut în Malta sunt Templele Ggantija, cele mai vechi monumente de piatra din lume. Datând din 3500 î.H., au fost înălţate pentru a venera o zeitate a fertilităţii. Mărturisesc că nu m-au atras, nici după ce am citit despre ele pentru că mi s-au părut absolut nefotogenice şi nu am avut curiozitatea să mă deplasez pănă la ele. De aceea, nu pot spune multe despre ele, dar îmi fac datoria să le trec în acest top.

Ordinul Cavalerilor de Malta

Dacă vrei să cumperi un cadou grăitor despre insulă, cel mai nimerit este o statueta minusculă de plumb care înfăţişeaza unul din cavalerii de Malta, în numeroasele lor modele de armuri.

Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta este unul dintre cele mai vechi ordine nobile catolice care există. Scopul lor era ajutorarea aproapelui în numele credinţei. Ordinul cavaleresc maltez, a fost alungat în 1798 din Malta de  Napoleon după aproape 270 de ani de domnie.

Înfiinţat în 1050 Ordinul îşi desfăşoară şi astăzi activităţile caritabile pentru bolnavi, nevoiaşi şi refugiaţi în peste 120 de ţări inclusiv în Romania. În ţara noastră,  Ordinul Maltez şi-a început activitatea în 1932 şi şi-a reluat-o după Revolutie.

Lucruri de stiut

Marea e foarte sarată în Malta, de aceea e aproape imposibil să ieşi la plimbare dupa o baie în mare. Stratul de sare care ramane pe piele e vizibil şi te strange precum nămolul de la Techirghiol.

Malta nu are nici o sursă naturală de apă de aceea e de preferat să consumi apa ambalată. Cea de la robinet este potabilă, dar un are un gust prea plăcut.

Cu maşina poti  traversa insula de la nord la sud în cel mult o oră şi jumătate. Cea mai lungă distanţă este de 27 km iar cea mai lată este de 14.

Ca şi britanicii, maltezii circulă cu autovehiculele pe partea stângă a şoselei, de aceea trebuie să fii foarte atent când traversezi strada.

De la 1 ianuarie 2008, euro a devenit moneda oficială în Malta, înlocuind lira malteză

Cu o populaţie de aproape 400.000 de locuitori, Malta este ţara cu cea mai mare densitate din Europa şi a treia ţară ca densitate din lume.

Malta a devenit independentă de Marea Britanie la 21 septembrie 1964, iar de la 1 mai 2004 este membră a Uniunii Europene.

Insula Popina

 Nu stiu altii cum sunt, dar  eu intotdeauna mi-am dorit sa ajung pe o insula pustie. Nu sa raman definitiv acolo, ce-i drept, dar macar o scurta vizita. In deplina siguranta...

Oricum as asterne pe hartie,  calatoria spre o insula e o aventura inca dinainte de plecare. Numai ideea de insula te ispiteste, iar daca e si pustie atunci nu mai ai nevoie de alte referinte. Eu as angaja o insula pustie fara CV sau scrisoare de recomandare.

Popina pluteste undeva in mijlocul lacului Razelm, cel mai intins si mai salbatic lac al Deltei Dunarii, ex-golf la Marea Neagra.

Cel mai nimerit e sa plecati spre insula din satul Sarichioi, unul din punctele de imbaracare destul de apropiat de Popina.  Se poate ca numele sa va sune obscur si indoielnic, dar daca ati pleca spre insula din mai cunoscutul Jurilovca, sa spunem, ati pierde o zi intrega pe drum.  Si asta numai la dus. 

Calatoria a fost o descoperire si pentru mine. Dupa cateva saptamani bune de cotrobait Dunarea in toate cotloanele ei, chiteam in sinea mea ca n-are ce sa ma mai suprinda in Delta. La fel si insotitorii mei.

Pornim. Iesim pe un mic canal ce se deschide in necuprinsul Razem.  In barca Bioseferei, Rezervatiei Delta Dunarii, insotiti de un agent ecolog, cum altfel am putea intra intr-o rezervatie, ne aventuram pe lac. Apa e oglinda, vant mai deloc, vremea pare sa tina cu noi.

In nici cateva minute de leganat pe apa, in mijlocul gigantului Razelm se vede zareste o linie neagra, cu o riducatura in mijloc. Va suna cunoscut? Am fi tentati sa strigam “pamant” ca in filmele cu pirati.

            Ne apropiem rapid. Intr-o barca cu motor de 4 persoane, la viteza maxima, se ajunge pe insula in mai putin de o jumatate de ora. Primele maluri pe care le vedem arata ca niste faleze hercinice, niste maluri inalte de lut, care par sa se farame cu totul la un zgomot mai puternic.

          Ne hotaram sa facem un ocol inalte sa debarcam. “Dupa colt” malurie sunt oarecum stancoase la poale. Par solide, asa ca ne hotaram sa debarcam. Nu urcam nici un metru si intram intr-un camp de flori movulii,  inalte cat jumatate de om. Aproape ca par ireale. Ne strecuram printre ele si milioane de tantari si musculite se ridica dintre ele facand aerul irespirabil. Stolul de ganganii dispare intr-o clipa dupa ce parasim lanul de flori.

In miezul insulei , direct lipite de stanca, sunt zeci de specii de floricele si plante multicolore. Nici nu stii unde sa te uiti mai intai. Ca sa nu spun ca nu mai nimeresti nici butonul aparatului de fotografiat de atata exaltare.

 E ca in atlasele de botanica. Muschi galben, nalbe, rochita randunicii salbatica si multe pe care nu le recunoastem…ciudatenii anonime dar de-o frumusete provocatoare.

Urcam in varf. Nu e mai inalt de 50 de metri dar tot avem controlul intregi zone ca sa nu mai vorbesc de  panorama intregului lac.

           Ei, si am oprit pentru sfarsit ce era mai placut. Plaja…Pe una din marginile insulei, stanca incepe sa se dispara treptat si malul se lasa spalat de Razelm. Plaja e in acelasi timp salbatica dar sensibila. Are cel  mai fin nisip pe care l-am vazut vreodata, apa cea mai  limpede, scoici, chiar si o specie mai rara de nuferi.

Daca nu ar fi trebuit sa ne intoarcem fuga la serviciu in zi de luni, am fi  ramas pe insula cateva zile lungiti la soare.Dar chiar si in vacanta  locul nostru n-ar fi fost acolo mai mult decat intr-o scurta vizita- o rezervatie trebuie sa ramana o rezervatie.

Nota: Publicat in "Dupa Afaceri" - ZF- 2004

Nu spune “nu” in Stockholm - 2003

Se spune despre Stockholm ca e un oras monumental, rece si deloc atragator. Se spune ca suedezele nu sunt frumoase sau ca nordicii sunt complet nesuferiti. Fals.

 

Sunt multe motive pentru care nu te poti plictisi in Stockholm sau, poate, e mai nimerit sa spun ca tocmai orasul asta “monumental si rece” nu-ti da voie sa te plictisesti. Asta pentru ca in fiecare zi e altfel, fiecare colt de strada te surprinde, fiecare pod iti dezvaluie panorame de album.  Stockholmul nu  are eticheta, nu-i poti gasi un specific. Daca exista un stil clar parizian sau londonez, daca poti recunoaste usor Viena sau Roma din pliante, Stockholmul iti scapa printre degete. Nu e asa sau altfel, e mereu altul. Se schimba cu fiecare pas, odata cu oamenii sau cu zilele saptamanii. Dar pentru a simti toate acestea, Stockholmul iti cere ceva in schimb: sa fii pregatit si curios. Mai ales curios.

  
 Poti alege sa vezi Stockholmul asa cum obisnuiesc cei mai multi turisti care cauta confortul: grupuri organizate, ghizi, barci cochete care iti ofera turul orasului si o gustare. Suedeza, desigur.  In fiecare zi, la intervale scurte de timp, la granita dintre Norrmalm si Sodermalm ( nordul si sudul orasului), din fata Grand Hotelului,  pleaca vaporasele albe “ Stockholm Sightseeing”.

          Daca iti doresti mai mult, dimineata si dupa pranz, in Kajplatz se organizeaza plecari in arhipelagurile din jurul orasului. Excursia dureaza in jur de 2 ore si jumatate si costa 190 de coroane (aprox. 25euro).

Chiar daca sunt multe de vazut si excursia se dovedeste satisfacatoare, e pacat sa te rezumi la calea cea mai simpla si comoda. E plictisitor sa stii ca aceleasi locuri primesc vizitatori de 3-4 ori pe zi, ca si cum ele ar exista doar pentru ca sunt  vizitate, parca toate cladirile, castelele, canalele pozeaza  stiind ca toata lumea le va fotografia din acelasi unghi. Abandoneaza-ti ghidul dupa ce barca ajunge la mal. Stockholmul nu se arata, se descopera. E singurul mod in care-i poti intelege cu adevarat farmecul.

          Din mijlocul Stockholmului, din bulevarde cu trafic din T-Centralen (centrul), ajungi dintr-o data pe stradutele inguste din Gamla Stan - partea cea mai veche a orasului, unde nu incap masini, pe unele nici macar doua cupluri unul pe langa altul, apoi din nou in piete largi, pentru ca oriunde ai inainta sa te trezesti ca din senin in mijlocul unui parc de-o salbaticie incredibila.

In cartierul Liljeholmen, in sud-vestul Stockholmului, intre blocuri, vile si cladiri se afla parcul din jurul lacurilor Trekanten si celebrul  Malaren. Dar nu  este un simplu parc, ci o padure veritabila, cu stanci, cu miros de pin si iarba proaspata. Daca ignori cladirile ce se ivesc pe margini, ai spune ca esti la munte. Daca te indepartezi de malurile stancoase si cobori la malul lacului, poti gasi mici portiuni de nisip unde iti poti aseza confortabil pledul pentru plaja. Si asta in mijlocul orasului. 

Tot foarte aproape de centru sunt lipite si cele doua insule ca doua rezervatii naturale, Skepsholmen, la o aruncatura de bat pe celalalt mal de palatul Regal si Djugarden, una dintre cele mai mari insule din tot orasul, plina de gradini, livezi si paduri

De altfel, Stockholmul asta si este, o suma de insule legate prin poduri, canale sau sosele suspendate. In Djugarden se afla Skansen, un muzeu in aer liber cu 150 de cladiri vechi din toata tara. Aici se consuma filmul din aparatul de fotografiat intr-o dupa-amiaza. Si tot in Djugarden se manca foarte bine in restaurantele cu terase si gradini de ceai sau de flori.

Tot Stockholmul este singurul din lume care are un  parc national in mijlocul orasului. Nimic surprinzator cand e vorba de nordici... Dar asta nu inseamna ca este doar capitala insulelor si a naturii. Centrul, si mai exact, Centralen, pare ca nu are nimic de-a face cu restul orasului:  bulevarde largi, vitrine imense, cladiri de sticla sau geamuri fumurii si multa, multa lume.

Multa lume, dar n-am vazut pe nimeni fumand pe strada. De altfel, pe pachetele de tigari, destul de scumpe si in supermarket-uri, scrie cu litere negre ingrosate: “Rokning Dodar” - fumatul ucide. Clar si direct. Legea nu permite nici fumatul in restaurant.Desi a existat temerea ca aceasta poate alunga clientela, s-a petrecut taman invers.

 Mai este ceva care noua, romanilor ni s-ar parea ciudat: nu se gaseste bere in supermarket decat pana la 2% alcool. Tot ce depaseste procentul se afla in magazine specializate, cu preturi de muzeu.

Cine ajunge in Stockholm trebuie sa tina minte un lucru: suedezii sunt atat de politicosi incat nu refuza niciodata direct un lucru. Daca nu accepta de la inceput, ci spun “nu stiu”, mai mult ca sigur ca propunerea nu le surade, dar nu vor spune niciodata un “nu” definitiv si convingator. De aceea, daca se intampla sa raspunzi cu “I dont know” trebuie sa adaugi repede: “...and i mean it”.

Nota: Publicat in "Dupa Afaceri" ZF - 2004

UTILE:

• Nu exista zboruri directe Bucuresti-Stockholm. Cel mai buna optiune calitate/pret este Czech Airlines- putin peste 300 Euro
• Desi un UE de mult timp, suedezii nu vor adopta niciodata Euro.  10 coroane suedeze (SEK)= 5 ron= 1.13 Euro
• Transportul in comun este foarte scump, cel mai nimerit este sa iti cumperi din Aeroport un card pe o saptamana. Chiar daca stai numai cateva zile, tot iesi mai ieftin, decat daca ai cumpara bilete in fiecare zi. Cardul costa in jur de 200 de coroane.  
  
• Cea mai tinereasca zona si cea mai buna pentru cumparaturi este SODERMALM, cea mai scumpa este NORRMALM